Da, sunt şi foarte revoltată, mai bine zis, sunt mai ales revoltată de felul în care partidele au ales să (nu) promoveze femeile.
Revoltată de felul în care partidele nu-şi respectă propriile prevederi statutare referitoare la cotele de reprezentativitate a femeilor sau alte acţiuni afirmative.
Mai mare însă este dezamăgirea. După ani buni de sensibilizare cu privire la necesitatea sporirii participării politice a femeilor, după sute de instruiri desfăşurate în acest sens, după atîtea demersuri şi discuţii cu privire la acest subiect…vom avea după 5 aprilie şi mai puţin decît am avut. Îmi puneam compulsiv întrebarea „Ce s-o fi întîmplat?”. Continui să-mi sîcîi prietenii, colegii şi acum, după mai multe zile de la înregistrarea partidelor cu mult prea retorica întrebare „Oare de ce?”. Îmi poate răspunde cineva aşa ca să încetez să hărţuiesc lumea din jurul meu?
(more…)
Tristeţe, dezamagire şi revoltă… Ăstea au fost trăirile mele cînd am văzut listele partidelor politice înscrise în cursa electorală pentru Parlamentarele 2009. Din fericire, am avut şi cîteva momente de plăcute surprize, dar despre ele… mai tîrziu şi mai puţin.
Să o iau pe rînd.
Tristeţea mea a fost deteminată bineînţeles atît de numărul femeilor din listele partidelor, cît şi (mai ales!) de plasarea acestora pe liste. Am citit de cîteva ori listele, ca o obsedată…hm…de parcă la următoarea numărătoare ar fi ieşit altfel… Citeam şi vedeam sutele de femei din diverse partide politice, pe care le-am cunoscut de-a lungul ultimilor ani şi care ştiam că îşi consumă weekend-urile şi orele de după serviciu lucrînd la sediile partidelor sau (mai ales) în teritoriu. Le vedeam cum îşi fac datoria de membru de partid, şi nu oricum, ci „ca la carte”! Şi nu pur şi simplu „ca la carte”, ci cu muuultă, muuultă dăruire de sine, entuziasm şi convingere. Cunosc sute de femei care fac politică, de ani buni, cu sîrguinţă multă, avînd competenţe de invidiat şi cunoştinţe profunde, dar care fac politică într-un mod aparte – în obscuritate – cu voie sau … de nevoie.