Aş vrea să întîlnesc oameni care să-mi zică că încă mai merită să muncim pentru această cauză, că “7 aprilie” poate însemna şi altceva decît expresia batjocurii unuia asupra tuturor: halul în care ne-a prostit cineva…scîrba adunată în acele zile, alături de mînie, vor fi încă mult timp de acu încolo ingredientele de bază ale modus-ului nostru vivendi.
Dincolo de asta…sentimentul penibil şi dureros că nimănui nu-i pasă de noi, că suntem o mînă de oameni “de-ai nimănui”, la un colţ de lume…că înepînd cu 5 aprilie pînă şi embrionul de democraţie a început să se furişeze pe înserate din ţara asta…undeva mai “la ea acasă”.
Spuneam mai sus de comportamentul “mamei” şi a altora ca ea… Nu vreau să ţin aici prelegeri despre feminism, dar aş vrea să explic de unde am atîta greaţa pentru ce s-a întîmplat în legătură cu acest subiect şi nedorinţa, dar mai ales incapacitatea mea, de a mai face pledoarie feminismului după “7 aprilie”: una din postulate feminismului scoate în evidenţă şi valorizează non-agresivitatea feminină, explicînd-o prin faptul că femeile, dînd viaţă şi îngrijind copii, nu pot să şi ia viaţa cuiva. De aici şi natura a priori pacifistă a femeilor. Atitudinea non-revendicativă pe care am constatat-o cu trsiteţe în cadrul evenimentelor din 7 parilie, a celor care dau viaţa, m-a determinat să-mi restructurez fundamental şi ma tem, ireversibil, cadrul ideatic: diferenţa de gen, fiind singura diferenţă care contează pentru mine, a dispărut în fumul din “7 aprilie”. Am relativizat cele două categorii - “femei” şi “bărbaţi”. Acum gîndesc doar despre una singură: “oameni-care-ar-face-orice-ca-să-deţină-puterea”.
Am un gust amar cînd îmi amintesc ce gîndeam atunci: “Femeile noi” nu sunt decît niste parodii masculine, nişte prefabricate de-ale bărbaţilor…”noi” le-am văzut doar noi…
Astăzi sila mi se transformă în deznădejde. Unde am greşit? A fost prea mult sau prea puţin ceea ce am făcut noi şi alţii ca noi încercînd să-i convingem pe cei “mari şi grei” din politică că şi femeile pot face politică (a se citi: că sunt şi femeile oameni), să încurajăm femeile să participe mai activ în viaţa politică? A fost precoce sau dimpotrivă, prea tîrziu?

***
Centrul “Parteneriat pentru Dezvoltare” continuă şi după 7 aprilie să-şi realizeze misiunea, chiar dacă o face diferit decît în campania electorală precedentă. Şi nu pentru că nu avem timp sau vînă, credeţi-mă.
Mulţumesc tutoror celor care îşi manifestă în continuare interesul şi respectul pentru munca noastră.

În numele echipei CPD,
Daniela Terzi-Barbaroşie, directoare executivă

Fără a comenta situaţia actuală cu privire la participarea femeilor pe listele de candidaţi, vă prezintăm aceste date:

Conferinţa de presă de joi, 12 martie, a Alianţei ProGen 2009 a provocat multe supărari. S-au supărat liderii de partide, dar şi o parte din electorat (simpatizanţi ai anumitor partide), ăsta…mai misogin… Şi asta pentru că s-a spus explicit la această conferinţă că ceea ce au făcut partidele politice (cu mici excepţii) cu femeile active în partide, a fost nu doar amoral, ci şi ilegal.

Au existat şi mai avem încă şi azi reprorşuri…că ne-am fi permis “prea multe”, că “cine am fi noi, oraganizaţiile astea “gender” (sic!), de ne-am permis să-i acuzăm” pe ei, marii titani ai politicii moldave!?
De la înjurături la atacuri… De la ironie la furie… De la interpretări tendenţioase în mass-media pînă la comentarii sexiste pe diferite blog-uri…

Şi asta nu ar fi aşa de grav. Mai trist e că mai este şi multă indiferenţă. Multora nu le pasă nu le pasă că nu şi-au respectat propriul statut, nu le pasă de competenţa şi expertiza femeilor din partid, nu le pasă că astfel, au compromis o Constituţie, cîteva legi şi mai multe docuemnte internaţionale ratificate. Să nu le pese oare că funcţionează în ilegalitate?
Nu ştiu. Să ne zică ei!

Nu vreau să invoc aici din nou cifrele “ruşinii” noastre: ale “democraţiei şi egalităţii de şanse”, le puteţi vedea pe site. Aş vrea doar să vă spun rezultatele unui sondaj realizat de compania IMAS-Inc., în noiembrie, 2008. 49 la sută din populaţia RM (dintre care 41.1% bărbaţi şi  55,7% femei) a spus că  “în viitorul Parlament al Republicii Moldova ar trebuie să fie 50% femei, 50% bărbaţi”. Avînd în vedere că acum trei ani, o altă cercetare amplă (vezi pe site publicaţia Barometrul de Gen 2006) evidenţia faptul că populaţia RM este încă alarmant patriarhală, datele obţinute recent sugerează faptul că populaţia creditează din ce în ce mai mult femeile, oamenii simpli au conştientizat că femeile pot decide la fel de bine ca şi bărbaţii, adică că sunt la fel de bune! Din păcate nu cred asta şi mulţi dintre liderii de partide. De-aia am zis la conferinţa de presă de joi, că decizia politică a unor lideri de partid, de a sub-reprezenta femeile pe listele de candidaţi înseamnă o palmă dată unei jumătăţi din populaţia acestei ţări, acelor 49% - femei şibărbaţi deopotrivă – care îşi doresc un Parlament format în baza principiilor parităţii de gen.

Să nu uitaţi, stimaţi colegi, în acest an electoral, că cele 52% din electorat poate şi vrea să se implice activ, prin cît mai multe reprezentante, în crearea unui spaţiu de prosperitate şi de justiţie socială de nivel european. Iar voi le-aţi luat această şansă. O şansă pe care nu voi le-aţi dat-o…

Daniela Terzi-Barbaroşie

Un scurt fragment al filmului îl puteţi găsi aici: Iron Jawed Angels

Buzu Alexei, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare.

Revoltată de felul în care partidele nu-şi respectă propriile prevederi statutare referitoare la cotele de reprezentativitate a femeilor sau alte acţiuni afirmative.

Revoltată de faptul că partidele politice din Moldova fac promisiuni mari în campanie electorală şi aşteapta ca lumea să-i creadă şi mai ales, să-i voteze, dar cum să fac asta cînd ei înşişi nu-şi respectă propriile principii şi angajamente asumate?! Cum să cred politicienilor care continuă să ignore prevederile legale naţionale, recomandările Consiliului Europei sau alte documente internaţionale ratificate de statul a cărei cetăţeană şi contribuabilă sunt?! Sunt revoltată pentru că ştiu ce merită femeile din partidele politice, dar văd ce au.
Sunt revoltată. Personal sunt absolut convinsă de faptul că interesele şi nevoile a 52% din populaţia Republicii Moldova - care o constituie femeile - merită să fie promovate şi susţinute în Parlament tot de femei. Mai mult decît atît, această „mai mult de jumătate” de populaţie, naşte şi educă copii, trimite la armată fii, sînt soţii şi fiice, merg pe drumurile ţării, cumpără servicii şi bunuri, se îmbolnăvesc, gestionează gospodării etc. Adică fac tot ce face „cealaltă jumătate” de populaţie şi ceva mai mult. Or, acest lucru ar trebui să le ofere intrinsec şi mandatul de a opina şi de a decide asupra propriei vieţi.
Sunt indignată că nu există pîrghii pentru a schimba momentan lucrurile. Şi nimănui nu-i pasă.
Sunt revoltată că în calitatea mea de activistă în domeniul promovării egalităţii de gen, sunt neputincioasă şi nu pot face azi nimic ca să schimb situaţia. Sentimentul de mînie provocat de nedreptatea flagrantă care s-a făcut în raport cu femeile din partidele politice a început să se metamorfozeze de îndată ce am făcut cîteva exerciţii de aritmetică elimentară şi am elaborat cîteva scenarii posibile, post-alegeri. În cel mai optimist caz, vom avea ce am avut, adică în jur de 22% femei în viitorul Parlament. În cel mai trist scenariu, abia de vom ajunge la 12%. Şi în acest caz, nici nu mai sunt atît de convinsă de faptul că „e de bine”.
Sunt revoltată, pentru că am realizat că la noi mai mult s-a zis şi s-a scris despre promovarea femeilor în politică, decît s-a făcut.

Aş vrea să anticipez oarecum reacţiile gender-scepticilor. Sunt şi eu de acord că lupta trebuie să fie între competenţe şi nu între sexe. Dar cunoscînd atîtea femei remarcabile din politica moldovenească pe care fie că le-am găsit pe locuri neeligibile pe liste, fie nu le-a găsit nicăieri, şi în acelaşi timp, descoperind nişte anonimi pe locuri de top…am început să mă gîndesc că în curînd femeile din politica moldovenească vor migra spre alte sfere în care competenţele şi eforturile lor să fie valorificate, fie, mai rău…îşi vor dori să se fi născut bărbat.

Admir multe dintre femeile din partide politice. Sînt multe modele demne de urmat şi care demonstrează că „se poate”, că femeile pot fi cel puţin „la fel de bune” ca bărbaţii.
Am o mare admiraţie pentru multe dintre femeile din partide politice care din varii motive s-au retras sau pentru care nu s-a găsit loc pe lista partidului.
Am o admiraţie enormă pentru cele înscrise pe listele electorale, implicate activ în campanie, cu un discurs sensibil la problematica de gen şi care cred că pot schimba ceva. Femei, care prin ceea ce fac zi de zi, „compromit” multspeculata neputinţă a femeilor.

Şi mai e ceva, tot pentru gender-sceptici… femeile de pe liste au ajuns acolo nu pentru că sunt femei, şi nici pentru loialitatea faţă de partid/ lider etc., ci pentru că au demonstrat competenţă şi expertiză, pentru că au succese în carieră, pentru că au respectul societăţii. Sunt pe liste pentru că sunt demne să fie acolo.

Daniela Terzi-Barbarosie, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Un alt lider de partid mă dezamagise crunt cu cîteva luni în urmă, dar speram că se va „reabilita” odată cu lista candidaţilor şi/ sau barem cu cabinetul de miniştri propus. Ceea ce a urmat nu a făcut decît să-mi sporească dezamagirea…iremediabil, de această dată.
În cazul altor partide, cunoscîndu-le atitudinile profund misogine nici nu-mi făceam iluzii. Listele lor m-au ajutat să rămîn cum eram…adică fără iluzii.
Sînt şi partidele care mi-au depăşit expectanţele. A fost surprinzător să văd şi altfel de liste. Indiferent care este motivaţia reală pentru promovarea femeilor pe liste, aceste partide au deja o bilă albă. Fie că e o tactică electorală, fie că o fac din convingere autentică, aceste partide au luat o decizie importantă şi principială.

Daniela Terrzi-Barbarosie,  Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Să o iau pe rînd.

Tristeţea mea a fost deteminată bineînţeles atît de numărul femeilor din listele partidelor, cît şi (mai ales!) de plasarea acestora pe liste. Am citit de cîteva ori listele, ca o obsedată…hm…de parcă la următoarea numărătoare ar fi ieşit altfel… Citeam şi vedeam sutele de femei din diverse partide politice, pe care le-am cunoscut de-a lungul ultimilor ani şi care ştiam că îşi consumă weekend-urile şi orele de după serviciu lucrînd la sediile partidelor sau (mai ales) în teritoriu. Le vedeam cum îşi fac datoria de membru de partid, şi nu oricum, ci „ca la carte”! Şi nu pur şi simplu „ca la carte”, ci cu muuultă, muuultă dăruire de sine, entuziasm şi convingere. Cunosc sute de femei care fac politică, de ani buni, cu sîrguinţă multă, avînd competenţe de invidiat şi cunoştinţe profunde, dar care fac politică într-un mod aparte – în obscuritate – cu voie sau … de nevoie.

„Lipsă de renume, de vază, de faimă” – ăstea sunt sensurile figurative ale cuvîntului urît folosit de mine mai sus: obscuritate. Anume asta se întîmplă cu multe dintre femeile care sunt implicate în politica moldovenească. O fi de vină resemnarea ancestrală a femeilor faţă de mitica „supremaţie masculină”? Sau poate o fi de vină sexismul şi misoginia bărbaţilor din politică?
Şi pentru că de parcă auto-exilul şi exilul femeilor la periferiile marii politici nu ar fi de ajuns, mai vin periodic şi Alegerile (locale, parlamentare…din doi în doi ani, ca să ne menţinem!), ca să le mai pună o dată în plus pe femei „la locul lor”, adică…la coadă (a se citi, la cratiţă). Astfel, listele partidelor au developat o realitate tristă. Oricît de bună sau bun nu ai fi, contribuţia financiară (cotizările oficile şi cele mai puţin oficiale) îţi garantează locul pe listă. Oricît de mult nu ai fi lucrat pentru partid, oricît de profesionistă/ profesionist nu ai fi…în campanie electorală decid banii. Nici nu sunt barem convinsă că am dreptul moral să fiu suparată pe liderii de partid, avînd în vedere faptul că statul nu susţine financiar partidele şi nici nu le permite activităţi economice.
Trist e că nu meritocraţia primează, tocmai aici unde ar fi axiomatic, după mine, să fie aşa.

Daniela Terzi-Barbarosie, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Blog-ul va avea postări cu privire la aceleaşi subiecte, doar că cele de aici vor fi mai prompte, mai informale şi mai personale, mai bine zis, multi-personale (dacă putem zice aşa…), şi asta pentru că blog-ul nostru va avea mai mulţi „stăpîni”, şi anume, comunitatea membrilor Alianţei ProGen 2009 care vor dori să-şi exprime opiniiile şi impresiile prin intermediului acestui instrument de comunicare virtuală. Dvs. veţi şti cine a postat comentariu pentru că membrii alianţei vor fi solicitaţi să specifice acest lucru.

Ne dorim ca acest blog să fie cît mai des vizitat de alţi bloggeri sau „consumatori” online, care să posteze propriile opinii cu referire la subiectele abordate pe blog. Totodată, mai avem şi un alt scop, mai mercantil, de această dată – ne dorim şi vă dorim ca prin intermediului acestui blog să deveniţi mai interesaţi de problematica de gen, să vă obişnuiţi să surprindeţi conotaţiile de gen oriunde şi în orice (e un exerciţiu uimitor) şi să fiţi un voluntar al nostru, militant pentru respectarea şi promovarea principiilor egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.