Blog Alianţa ProGen 2009

Tristeţe, dezamagire şi revoltă… Ăstea au fost trăirile mele cînd am văzut listele partidelor politice înscrise în cursa electorală pentru Parlamentarele 2009. Din fericire, am avut şi cîteva momente de plăcute surprize, dar despre ele… mai tîrziu şi mai puţin.

Să o iau pe rînd.

Tristeţea mea a fost deteminată bineînţeles atît de numărul femeilor din listele partidelor, cît şi (mai ales!) de plasarea acestora pe liste. Am citit de cîteva ori listele, ca o obsedată…hm…de parcă la următoarea numărătoare ar fi ieşit altfel… Citeam şi vedeam sutele de femei din diverse partide politice, pe care le-am cunoscut de-a lungul ultimilor ani şi care ştiam că îşi consumă weekend-urile şi orele de după serviciu lucrînd la sediile partidelor sau (mai ales) în teritoriu. Le vedeam cum îşi fac datoria de membru de partid, şi nu oricum, ci „ca la carte”! Şi nu pur şi simplu „ca la carte”, ci cu muuultă, muuultă dăruire de sine, entuziasm şi convingere. Cunosc sute de femei care fac politică, de ani buni, cu sîrguinţă multă, avînd competenţe de invidiat şi cunoştinţe profunde, dar care fac politică într-un mod aparte – în obscuritate – cu voie sau … de nevoie.

„Lipsă de renume, de vază, de faimă” – ăstea sunt sensurile figurative ale cuvîntului urît folosit de mine mai sus: obscuritate. Anume asta se întîmplă cu multe dintre femeile care sunt implicate în politica moldovenească. O fi de vină resemnarea ancestrală a femeilor faţă de mitica „supremaţie masculină”? Sau poate o fi de vină sexismul şi misoginia bărbaţilor din politică?
Şi pentru că de parcă auto-exilul şi exilul femeilor la periferiile marii politici nu ar fi de ajuns, mai vin periodic şi Alegerile (locale, parlamentare…din doi în doi ani, ca să ne menţinem!), ca să le mai pună o dată în plus pe femei „la locul lor”, adică…la coadă (a se citi, la cratiţă). Astfel, listele partidelor au developat o realitate tristă. Oricît de bună sau bun nu ai fi, contribuţia financiară (cotizările oficile şi cele mai puţin oficiale) îţi garantează locul pe listă. Oricît de mult nu ai fi lucrat pentru partid, oricît de profesionistă/ profesionist nu ai fi…în campanie electorală decid banii. Nici nu sunt barem convinsă că am dreptul moral să fiu suparată pe liderii de partid, avînd în vedere faptul că statul nu susţine financiar partidele şi nici nu le permite activităţi economice.
Trist e că nu meritocraţia primează, tocmai aici unde ar fi axiomatic, după mine, să fie aşa.

Daniela Terzi-Barbarosie, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

This entry was posted on Friday, February 20th, 2009 at 14:50 and is filed under Atitudini. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.